Un cadou mai special

Cartile.
Acesta este unul dintre subiectele mele preferate si scriu cu mare drag. Bine, tot timpul o fac cu pasiune, dar de data asta e una si mai focoasa si mai nerabdatoare!
Mie îmi plac cărțile foarte mult. Ador sa le miros, sa le pipai, sau doar sa le țin in mana. Sa le răsfoiesc, sa le vad aranjate fain pe rafturi si sa stiu ca-s ale mele! Cu cat sunt mai multe, cu atât e mai bine. La fel ca si in cazul pantofilor.
De ziua ei, Maia, a primit in dar de la Diana o carte. O s-o cunoașteți imediat. Aaa, da! Si pe Diana si cartea, bineînțeles. Ma bucur ca pot sa scriu despre asta sincer si cu inima deschisa. Înainte s-o țin in mana, cartea, din pozele de pe internet, nu mi-a captat atenția cu adevărat si asta pentru ca tot timpul trec fugitiv peste toate informațiile. Timpul e pretios, copilul nu sta, ba da peste telefon cu mana, ba se porneste, iar eu dupa ea sa nu cada si uite asa toată ziulica.
Ei bine, Diana a făcut magie! Si eu m-am îndrăgostit, dar si Maia, lucru care contează cu adevărat. MM mai are cărți ba de plus, ba din plastic, dar niciuna nu a captat-o cu adevărat. N-au reușit s-o tina in loc de la joaca. Eram puțin ofticata ca nu mi-a moștenit pasiunea, dar acum încep sa regândesc situația… Nu i-am arătat fetei cartea potrivita!
Animal Hide-and-Seek este o ilustratie din carton, destul de groasa si solida, cu imagini mari, colorate, inserții de materiale si texturi. Este si devine pentru copil cunoaștere prin pipaire, dezvoltandu-i simțul tactil, lucru foarte important. Asa cunoaște lumea, de data asta nu mai baga in gurita, ci simte, descoperă cu mânuțele ei mici si curioase. Maia cand vede un lucru nou pentru prima data e cam sceptica asa ca am luat-o încetul cu încetul. Mi-am zis ca trebuie să-i placa cartea asta. Bun, a vazut-o, a cam strâmbat din nas… I-am luat mânuța si i.am zis răbdătoare:
„- Pune mana. Uite, cățelul are urechi si poți sa le simți…sunt ca in realitate.”
A pus mânuța, dar și-a tras-o repede speriată. Era ceva nou… Apoi curioasa a mai pus ea mana la „ham-ham” si a tras-o la fel de repede, dar zâmbind, iar intr-un final a pus mana răzând si așteptând aprobarea mea ca e firesc si funny sa simtă asa degețelele ei. Am ajuns in stadiul in care atunci cand vede cartea, înainte sa puna mana pe blanita văcuței sau pe formele reliefate care imita apa sau mancarea, sa rada in hohote. Si asta ma face fericită, foarte! Ii place, îmi place, ne place pentru ca merita!
Nu vreau sa spun mai multe pentru ca e de prisos. Trebuie experimentat cu copiii, trebuie lăsați sa exploreze lumea si prin cărți, crescuți „sa le fie drag sa tina o carte in mana”, vorba Dianei, pe care o găsiți aici https://www.facebook.com/diana.cucean?fref=ts  si aici https://www.facebook.com/groups/UsborneMures/253182068389984/?notif_t=group_activity&notif_id=1466577024898835 .

PS: spor la răsfoit!