Tic-tac, tic-tac!

Siiii… Începe numărătoarea inversa panaaaa laaa… Pana la ce? Pana la prima aniversare a micutei, care aduce cu sine acest articol mai special… dacă-l pot numi asa. Deci: 3, 2, 1…
Un an. N-aș ști sa spun când a trecut timpul asa de repede. Îmi pare ca, de când am alte responsabilități si nu doar cursuri de citit, zboară iute, iute, neiertător si nu ne lăsa să mai dam niciun back. Un an in care mi-au auzit urechile in mod repetat „hai repede”, in care in ritm alert am făcut lucruri pentru mine sau nu le-am mai făcut deloc. Un an care la început părea infinit, obositor si anevoios s-a dovedit a fi energic, plin de iubire, fugar. M-a lăsat lata anul acesta asa cum ne lasa și ziua de cand pășește micuța. Mai ieri era mai mica decât jucăriile de plus pe care azi le tine in mana perfect. Mai ieri ma zbăteam intre a naște natural sau nu, intre a naște la privat sau stat. Mai ieri ieșisem din spital si ne uitam la ea, necunoscători in meseria de părinte, si ne întrebam ” Doamne, cand o sa creasca?” Deja mi-e dor de mirosul de bebeluș sau de degetele pe care toți le prind in mâinile lor minione.
Azi… Azi in schimb ne pune la pământ pe toți, picam pe rand de oboseala, iar ea umbla si râde necontenit.
-„Ce fain e cu copil, te joci incontinuu”.
Da, e. Te joci, dar in spatele jocului e oboseala, stres, plansete, bombe in pamperși, dintisori care chinuiesc bietele suflete, poze zâmbitoare in spatele carora se ascund poate nopți nedormite si părinți nemâncați. Oricum toate acestea se șterg intr-o secunda din mintea noastră, ca doar avem super puteri, si ne bucuram de clipele petrecute alături de ea cu sufletul plin de împlinire si mandrie. Sunt 365 de zile si mii de momente de cand ținem fericirea in brate, timp in care pentru, prima data, nu mai contează hainele, banii din portofel sau casa curata de care vorbeam in primele articole. Ea e totul. Doar ea mai conteaza! Abia aștept in momentele in care suferă din cauza dințișorilor si nu e prea bine sau nu e la fel de energica să-și revină, sa vad jucăriile împrăștiate, sa vad casa răsturnată. S-o vad pe ea reluandu-si ritmul normal de joaca e ca si cum si eu pot respira relaxat, ma salvează de la asfixiere. S-o vad pe ea cum îmi sare la gat dupa o după-masă nepetrecuta împreună e ca si cum as câștiga la loto. De fapt, nu cunosc senzația câștigului si cred ca prezenta fizica a copilului il bate si pe asta fara dubii. S-o vad pe ea cum ma privește lung si ma pupa singurica, zgulindu-se si zambindu-mi sfios, e ca si cum doar eu contez in univers. S-o vad cum se joaca si-l iubește pe bărbatul minunat din viață noastră e ca si cum mi-aș întinde mana si-as culege soare.
Nu aștepta, femeie, momentul potrivit sa dai ființă unui copil pentru ca acesta nu exista. Nu exista cariera mai presus de statutul de mama si nici titlu mai mare. E destul de regesc sa fii asta. E îndestulător si îți umple viața. Nu aștepta conturi grase si bătrânețe ca sa faci un copil. O mamă isi incepe viața odată cu nașterea odorului ei, iar el n-are nevoie decât de… dragoste! Așadar, am înviat si am început sa copilărim împreună cu Maia. Ne-am maturizat in același timp, paradoxal, si începem sa număram ani. Un an…
1.

PS: La Multi Ani, Maia-Miruna! La multi ani, copilul meu!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s