Intre zile de nastere si doi dinti

Începusem serile trecute sa scriu articolul si începea așa:
„Ma dor genunchii de mor! Cred ca o pensionara in acest moment are mai multa energie decât mine…”
Mai încolo scrisesem tot felul, iar la mai multe recitiri m-am apucat sa-l corectez si l-am „corectat” atât de mult ca l-am șters definitiv. My, oh, my! Eram obosita rău de tot!
Ei bine, in aceasta seara, noapte, ce-o fi, reiau! Sper ca si bine ca de nu renunț si ma bag la somn! Oricum am de recuperat…o luna as tot recupera îmbrăcată lejer, sub o plapuma groasa, pe o saltea comoda, cu usa inchisa intr-un întuneric bezna, fara telefon, fara nimic… Cred ca visez cu ochii deschiși. Da, visez. Si ce? Am dreptul! As putea sa ma trezesc, sa ma uit în jur si să-mi zic „ooo, mai stau puțin, am tot timpul din lume”. Uneori chiar îmi imaginez sau, mai bine zis, îmi doresc sa pun totul pe pauza, iar eu sa fac numai si numai ce-mi doresc. Suna egoist, dar nici că-mi pasa.
Da, si dupa cum spuneam, scrisesem lamentabil de urat. Hahaa! Adică era totul mecanic in genul ” e seara, sunt obosită, la ora aia ne-am trezit, la ora aia nu mai stiu eu ce-am făcut, bla, bla, bla…” Ceea ce urăsc la un text: descrierile fixe de parca ar fi vreun text științific. Nu eram eu si, zău, ca nu eram. Oboseala îmi cuprinsese tot corpul, nu mai puteam sa adorm de la starea aia. O clipa mi-am privit puiuțul… am uitat de tot si toate. Respirația ei, buzele, chipul senin de liniste, mirosul…tot tabloul m-a învăluit în toată splendoarea lui. Ce poate fi mai plăcut? Uite de aia reziști la atata greu, de dragul lor. Eee, e un greu așa mai plăcut. Nu-i ușor, dar nu e greul cel mai rău din lume.
In ziua aia fusesem la o zi de naștere, in următoarele zile la o alta. Da, ai ghicit! Prietenele Maiei încep sa-si sărbătorească anișorul. Nu stiu cat sărbătoresc ele, dar părinții cu siguranță se bucura de acest moment important. E emoționant, e fain, e plin de confetti, de bunătăți, de baloane, de rasete, de muzica „ne jucam, ne jucam ,cu degetele noi ne jucam…”, dar si de urlete, de gălăgie, de muuulti copii. E cu de toate. Eu as descrie intr-un cuvânt aceste petreceri: circ, dar nu in sensul peiorativ al cuvântului. Intr-un sens drăguț, zic. La petrecerile unde n-ai si neamuri alaturi nu prea vezi, auzi sau apuci sa discuți prea multe. Ajungi sa te întrebi dupa ” aaa, dar si X-uleasca a fost cu copilul?”. Suferi de amnezie sau, oricum, de ceva in genul. Trebuie sa fii in întregime alaturi de copil. Ba vrea sa umble pana te cocoșează rău de tot, ba vrea sa umble si sa rada, dar o supăra si o enervează din când in când dintii. Si ca circul sa fie complet, dupa ras vine plans. Nopți nedormite, zile agitate, Nurofen, gel, alinări si tot așa. Suferi atât de tare lângă copil. Ce-or face părinții care au copii cu probleme? Nu-mi doresc sa stiu niciodată! Le doresc doar sa aibă toate superputerile din lume!
Apele s-au mai liniștit la noi. Sper sa nu se agite din nou in aceasta noapte. Chiar nu vreau sa ma dau cu barca. Vreau sa ma bucur de faptul ca nu mai încap in pat, sa ma bucur ca pijamalele curate iar mi-s patate cu ceva, ca respira lângă mine un omuleț, cel mai drag din lume, ca maine casa n-o să-mi fie luna si iar o iau de la capăt. Încep să-i dau dreptate omului meu când îmi zice:
-” Miha, când are Maia vreo 4 ani o sa trebuiască sa ne apucam de renovat!” hahaaa!
Pupici pe frunte apăsat pentru somnoroși!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s