Irina Petrea. Supernanny 1

large_image_29

Cand urmaream eu emisiunile ei la tv eram mult prea mica si nu ma prea interesa, dar oricum am mai retinut una alta. Fizic vorbind, acum mi s-a parut mult mai frumoasa si prea putin „intepata” de cum aparea pe sticla. Oricum nu asta conteaza… ci ceea ce avea sa prezinte, lucru pe care l-a facut foarte bine, din punctul meu de vedere, pe un ton placut, cu exemple faine si pe intelesul tuturor. Recunosc, m-am dus cu temele nefacute, nu stiu mai nimic despre ea… pot sa zic ca nici in ziua de azi n-am reusit sa citesc mai multe sau sa-i caut cartile. In fine, o sa repar asta intr-un viitor (mai indepartat sau nu!). A fost si prima, cred, plecare fara Maia din oras. Asta ar fi fost singura mea neplacere…

In conferinta sustinuta de ea vorbeste in baza unui studiu facut de Ellen Galinsky. Google spune ca e cea din poza:

140896000

Buun, intre timp mai dau fuguta la Maia, imi reiau ideile si sper ca nu anapoda. Daca da, sa-mi fie cu iertare! Continuand, aceasta Ellen zice, ca exista „sase stadii in viata de parinte”. Primul stadiu ar fi (incerc sa le fac o schita simpla, ieftina la citit, dar bogata in inteles):

a. Image Making (sau cum ar zice romanu’: Formare de imagine). Ce inseamna asta? Inseamna ca atunci cand vezi cele doua liniute roz, minunatele, mai sterse sau mai pronuntate, de pe testul de sarcina tu, femeie si viitoare mama, incepi in mintea ta sa iti formezi o imagine: „Cu cine o sa semene?”. Poate asta sa denote si o doza de narcisism gandindu-ne instant la calitatile personale? Poate. Depinde si de intensitatea cu care o facem. Posibil. Mie una mi se pare normal sa gandesti la asta si in felul acesta. Aceasta imagine, ne explica in continuare supernanny, risca sa ne urmareasca si sa duca la dezamagire. De ce? Pai, logic, nu intotdeauna copilul mosteneste calitatile, abilitatile sau cele mai frumoase trasaturi ale parintelui. Degeaba vrei tu sa faci din el cel mai mare cantaret si el e pe dinafara total, n-are nicio treaba cu muzica. Ne chinuim aiurea sufletele si traim o realitate care nu o sa corespunda niciodata cu visele noastre.

Ar mai fi aici ceva… Acceptarea sau neacceptarea sarcinii. Unele femei pot sa lase in urma regrete. „Din cauza copilului am ratat…” E cam aiurea treaba. Poate toate o sa simtim la un moment dat asa ceva sau chiar o s-o gandim mut in sinea noastra si-o sa urlam a vinovatie cand vedem puiul cum rade si ne face viata mai frumoasa. Fara doar si poate, muuult mai frumoasa! O perfectiune cu defecte, o perfectiune a noastra, unica. Minunata, miraculoasa chiar e si viata intrauterina. Am notat putin si despre asta… si anume faptul ca sangele mamei circula si in bebe, iar toate starile tale pot fi transmise acestuia. De exemplu: te enervezi si prinzi bebe in diverse stadii de dezvoltare. Nu-i ok. Da. Copilul traieste starile mamei pentru ca se afla intr-o stransa legatura, unire cu ea. Comuniune e termenul folosit de supernanny si mi se pare potrivit. Un alt termen pe care nu l-am mai auzit niciodata este acela de „uterul rece” care vrea sa defineasca, intr-un fel sau altul, mama care nu accepta sarcina. Exista multe cazuri, din nefericire… prea multe!

Pfuuu, e tarziu si mi-a luat cam mult. Vreau sa cuprind toata esenta, sa nu ratez nimic, dar o sa continui in articolele viitoare. Ideea e ca am aflat si lucruri pe care nu le stiam, lucruri pe care mi le-am reactualizat in minte sau le-am asociat unui concept. Stai aproape si ai sa intelegi totul ca la carte dupa ce o sa reusesc sa epuizez intreg subiectul.

Nighty night!

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s