Bucurii mari de la oameni mici

image

Aman sa scriu… Ba mi-e somn ca in seara asta de altfel cand ii pun micutei muzica si are efect la mine, as fi adormit in fix cinci secunde daca n-ar fi trebuit sa adorm in brate (ca la fiecare somn) cele, proaspat acumulate, noua kilograme; ba nu am baterie la telefon, ba nu stiu sa-i scot suntele de la taste (ca, deh, e nou). Asta nu-i bine, imi trezesc puiul. E ca atunci cand, in sfarsit, inchide ochii si… siii… stranut. Ha! Doar ca e involuntar si uneori nu merge sa te abtii. La ea nu merge cu muzica, nu merge si pace. Am descoperit in schimb ca merge la mine. La ea nu merge cu „scoate-o putin afara sa doarma mai bine”. Doarme doar daca vrea Inaltimea Sa. La mine merge, mai nou, merge orice! La ea nu merge cu „dupa baie asa bine doarme”. La mine merge chiar si cu un dus rapid. La ea nu merge „pe masina dorm copiii”, dar eu… eu ador sa dorm pe masina. Cosmarul soferului cu mine-n dreapta. La ea merge cu lume… da, sa fie intre oameni, sa-i vada, sa-i studieze. Analizeaza fiecare miscare!… si despre asta pot sa povestesc. Deja stie ce-i place: sa-i curga apa de la robinet pe manute, sa atinga becul, sa bata „din palme” cu pumnii stransi, sa-si duca orice jucarie la ureche in semn de „alooo!”, sa le zdrangane. Cu cat e mai zgomotoasa, cu atat mai bine!
Cat despre multa lume… Zilele trecute cand am avut casa plina de veselie si energie a fost cea mai cuminte si mai linistita. Casa plina de pici cu inocente de aproape 3 ani in spate si 5 ani. Si ghici cine? Maya, Peppa Londrei, si Dada. Anglia vine in Romania. De data aceasta ea este numarul cinci, dar m-a pierdut… n-am retinut de ce. Hm. Am stat si i-am privit cum se joaca, cum vorbesc, cum se iubesc. Maretia celor mai „mari” se vede din cuvintele „nu-i voie” serios, dar atat de naiv, la fiecare jucarie aruncata de MM pe jos. Parc.o aud si acum. Maretia celui mai „in varsta” se vede dupa cum maimutica cea mica imita sariturile, strigatele, orice. Iubirea copiilor fata de alti copii se vede dupa cum se lasa mangaiati, mai mult zgariati, de manutele neindemanatice, dar pline de dorinta, dupa cum privesc bebelusul, dupa cum il protejeaza, dupa cum i se aseaza in cale. Iubirea intre copii se vede (si educatia, clar!) cand cel mare primeste ceva si intotdeauna dupa „multumesc” revine cu intrebarea „Can I have one for my sister, please?”
Copiii astia, practic, te obliga sa fii mereu cu zambetul pe buze, sa fii calm, desi ti-ai pierdut si ultima picatura de rabdare cand te trage de par creatura mica si far’ de grija, cand urla fara motiv vizibil, cand iti vine sa deschizi geamul si sa o arunci tinand-o de pantaloni, dar niciodata serios! Doar asa… simbolic ca sa-ti stamperi si tu setea acumulata. Te obliga sa-i tii in brate si la treizeci de ani. Copiii astia iti dau tot: iubire, fericire, implinire, oboseala, stres. De la lacrima la zambet, de la liniste la griji, intreg trupusorul lor. Neconditionat si gratuit ne daruim si noi intreg timpul, intreaga putere, intreaga dragoste chiar daca uneori tanjim la pauza. Ce usor ar fi sa apasam pe un buton si sa oprim timpul in loc, desi el are valoare numai atunci cand trece cu folos.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s