Lapte, stimulare, nebunie

12319658_1285222978170243_2007897392_n (1)

Despre subiectul acesta imi vine greu sa vorbesc…Despre alaptat mi-am zis ca nu o sa scriu niciodata, dar m-am tot gandit si daca e sa fiu sincera, trebuie sa o fac pana la capat. Nu intotdeauna ne ies in viata lucrurile asa cum ne dorim. Cel mai bine e sa fii simplu, onest, sa nu iti maturi temerile sub covor pentru ca o sa vina si secunda, nefericita secunda, in care vei descoperi cu amar pe buze si in suflet ca te-ai prefacut fata de propria persoana, fata de propriul copil.

Nu am putut sa accept faptul ca eu am dat gres la acest capitol. Nu stiu exact ce s-a intamplat, cum s-a intamplat…Parca mi-as fi pierdut memoria si nu pot sa-mi explic deloc primele zile in spital. Imi amintesc doar faptul ca inca nu realizasem ca am un copil. O luam la san, desi nu-mi pornise lactatia, dar trebuia stimulata. Toata lumea ma presa sa mananc, iar eu abia inghiteam aerul. Am inceput sa iau medicamente pentru asta. Ceaiuri, dulciuri…am incercat de toate. Intr-o dimineata aveam sanii ca pietrele. Mi s-au facut masaje pentru canale infundate (si crede-ma sunt foarteee dureroase). „Ai prea mult lapte” mi s-a zis. Si m-am trezit acasa, cumva, intr-un final cu un copil infometat, un san „functional” si ambii plini de rani. Cu o cutie de lapte praf din care treptat, treptat facem tot mai mult supliment. Asa ca o sa raspund la intrebarea din albumul bebelusului, cadou dragut primit de la Thea (creata din gasca noastra) : „Am baut laptic de la mama pana la patru luni”. Norocul meu a fost ca ea, MM, a mancat orice. Ca era de la san, ca era din sticla. Am ajuns sa ne trezim noaptea din ora in ora ca sa manance. Nu se satura plus ca asa „stimulam lactatia”. Si acum mi-e rau cand aud aceste cuvinte. „Nu lua lapte praf” mi-au zis. Am citit toate teoriile posibile. Stateam in pat zile intregi cu ea la san, fara sa mai pot face altceva, si cand auzeam „nu e bine sa stea atata la san”, „se alinta, n-o mai lasa” imi venea sa ma impusc la propriu. Bine ca nu avem arme. Daca stiam ca urmeaza sa se trezeasca si iar trebuia sa-i dau sa manance, ma apucam de plans in avans. Erau mari durerile…am auzit niste cuvinte, venite la momentul potrivit, care m-au mai alinat „asa sunt mamele, ele trebuie sa sufere pentru copiii lor”. Mi-am dat toata silinta, din toata fiinta mea, sa nu dau gres cu asta. Alaptatul inainte l-am privit cam superficial, nu stiam ca sunt si copii hraniti cu lapte praf, nu percepeam asa ceva. Pentru mine s-a dovedit a fi mai greu decat o nastere. Pentru mine a fost aproape un cosmar si nu o experienta placuta. Ma uit la copilul meu greu pentru ca n-am putut sa-i ofer mai mult. Scriu pentru a-mi vindeca oful si pentru a ajuta viitoare mamici sa deschida ochii bine, sa se documenteze implicat, sa se inarmeze cu mameloane de silicon (ajuta foarte mult, desi eu nu le-am dat nicio sansa la inceput), pompe de muls si multa rabdare. Este important sa alaptezi atat pentru tine, ca mama, cat si pentru copil. Numai beneficii pentru ambele parti! http://alapteaza.ro/laptele-matern-2/alaptare-beneficiile-alaptarii/

Unele mame nu-si doresc sa alapteze  si nu le invinuiesc (probabil si eu as fi facut-o cel mult un an si cel putin sase luni daca ar fi depins de mine, peste un an mi se pare deja prea mult). Asta nu le face mai putin mame si nici inferioare celorlalte. Altele renunta la alaptat pentru a se intoarce la lucru de nevoie sau pur si simplu. O alta mare prostie! Suntem printre putinele tari in care mamele primesc bani ca sa stea acasa sa-si creasca copilul. Profitati, fetelor, de acest fapt! Nicio clipa inocenta din viata bebelusului nu se mai repeta si timpul trece cu pasi repezi, iar cariera poate sa mai astepte. Eu m-am zbatut din toate puterile sa alaptez, dar nu m-a ajutat natura…pe cine sa condamn? N-am baut, n-am fumat, am nascut natural. Nu pot sa-mi reprosez asta la infinit, pot doar sa-mi amintesc clipa aia, a noastra, in care chiar am iubit-o la san si am simtit lagatura dintre noi doua. Nu ma invinuiesc, dar regret…regret! Cele care alaptati…sunteti norocoase! Sarbatoriti ziua alaptatului in fiecare zi si recomandati asta tuturor! E greu sa lupti si complicat, dar nu trebuie sa ne dam batute cand in joc e sanatatea sau bunastarea emotionala a copilului nostru.

Maia, acestea sunt momentele noastre, mai bune sau mai deznadajduite. Le scriu pentru ca tu sa le poti citi mai tarziu, iar eu sa nu uit niciodata perioada aceasta si etapele copilariei tale, momentele in care ma opresc din spalat vase si fug sa-ti ascult ganguritul, ascunzandu-ma langa patut, momentele in care iti cant sa poti adormi, desi am oroare de asta, momentele in care imi vine sa-ti sorb zambetul strengar la versul in care imi prefac vocea, momentele in care strang din dinti la fiecare imbratisare de atata drag.

Cu dragoste, mama.

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s