Copilul cu noi

12200595_1263748743651000_1979306753_n

Hahaaa! Tocmai am auzit cum ii cade suzeta din gurita. Nu-i mai vad fata. E intoarsa in partea cealalta, dar o manuta si-o tine pe umarul meu. Ii aud respiratia.

Pana acum ii auzeam foielile. Stateam in pat amandoua si ii sopteam sa adoarma, iar ea arunca suzeta ca sa-mi poata zambi. Tin o carte la cap. Am crezut c-o sa citesc putin, dar ma multumesc cu o privire fugara pe un site cu haine si-mi imaginez ce mi-as cumpara…visez cu ochii deschisi (e un sport la care as putea fi campioana). As mai sta, as opri timpul in loc. N-as vrea sa dorm, dar trebuie. Imi umbla prin minte ca un ecou cantecul lui Adele, Hello, nu mai pot sa scap de el. N-am apucat sa-mi sarut omul de noapte buna. Am fugit cu MM in pat cand mi-era adormita in brate si ii scriu un mesaj pe WhatsApp. Renuntam pentru micuti la orice. Mi-am abandonat locul din dormitor si nu ma sperie gandul ca, probabil, n-o sa mai dorm acolo pana cand o sa implineasca ea paisprezece ani. Patutul e o piesa din decor, sta in el doar sa priveasca cum se invarte caruselul.  Asa ne-am invatat si nu ma intereseaza ce si cum fac altii. Eu n-as putea s-o las sa doarma in camera alaturata singura. Suntem de acord amandoi si mai linistiti asa. Fiecare parinte alege calea si modul de crestere al copilului. Cred ca in felul acesta relatia dintre noi doua o sa fie una solida si o sa fim mai apropiate. Schema dormitului fusese initial alta: langa pat un patut, apoi fara patut pentru ca trezitul des omoara orice sansa la odihna , sub aripa mea dormea mult mai bine si-n plus era mai usor cu alaptatul…Am avut un plan de somn in doi, apoi in trei si, fiindca „muma” dormea intr-o rana, am ajuns in camere diferite. Am auzit lucruri de genul „locul femeii e langa barbat si trebuie s-o inveti sa doarma singura”. Copiii sunt diferiti: unii dorm singuri fara nicio problema. Altii, cum e si MM al meu, adorm doar in brate, cu cantecele, iar cand o pun jos sare de parca as pune-o pe foc…Nu, nu trebuie s-o invat sa doarma singura, ci TREBUIE sa-i fac constant dovada iubirii mele si sa-i arat ca e in siguranta. Nicio carte si niciun articol care vrea sa te invete „cum sa…” n-o sa faca asta in locul meu.

La fel si cu deplasarile. Peste tot copilul cu noi, iar daca nu se poate, nu mergem. Nu o privim ca pe un impediment. Am fost la diferite petreceri cu ea si ne-am simtit la fel de bine, desi n-am stat pana la final uneori sau n-am dansat la fel de mult. E mai greu pe tocuri sa tragi de fiare, dar asta e. Facem forta! Nu am mai mers la teatru pentru ca nu ar sta acum, dar vine o vreme cand…Nu am mai mers la un concert si se subintelege de ce. Dar am fost in parcuri, in restaurante, in vizita sau chiar la munte. O sa stea la bunici cand o sa fie cazul si o sa aiba varsta potrivita. Timpul acesta e al mamei, al parintilor. Neputinta ei, nevoia de afectiune…Copilul nu e un accesoriu in plus pe care il iau sau nu in vacanta cu mine. Copilul devine motivul pentru care imi planuiesc vacantele. Eu asa vad lucrurile. Cum ai putea sa incerci apa cu piciorul, sa calci nisipul fierbinte sau sa vizitezi Parisul fara sa-ti imaginezi ce ar face piticotul tau daca ar fi acolo? Eu deja astept vara, care nici n-a trecut bine, doar pentru asta: s-o vad pe MM balacindu-se, iar briza marii sa-i faca bine.

N-o vad…capul ii este intors in partea cealalta. Si-a luat manuta de pe umarul meu, dar o simt si ii aud respiratia.

PS: daca iti place articolul meu si vrei sa ma urmaresti, da-mi un like fain la pagina https://www.facebook.com/www.lesdeuxm.ro/?ref=aymt_homepage_panel

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s